Dezamăgirea Mamei!

Scriu pentru că incerc să mă eliberez de povara aceasta care imi apasă sufletul din copilărie. E vorba de mama mea după cum o spune si titlul in sine probabil multi se regăsesc în povestea mea eu nu pentru asta am început să scriu ci pur si simplu să-mi eliberez sufletul de această povară, eu pe mama n-am înteles-o niciodată desi am incercat de multe ori, dar n-am putut, mama e o femeie rea cu doua fete, foarte schimbatoare si bârfitoare, am simțul acesta din copilărie că parcă n-as fi copilul ei, totdeauna am tâjnit dupa atenția, tandrețea si iubirea ei. Și eu sunt mama dar nu pot sa fac ce a facut ea cu mine, nu pot sa nu ii arat copilului meu tandrețe si iubire, nici nu-mi pot închipui. Eu nu consider ca dacă n-ai primit iubire de la părinți nu-ti poti iubi propri copii iubirea nu se invata, nu e ceva ce înveți la școală ca nu e o meserie, iubirea o ai o simti e dar Dumnezeiesc apoi eu nu prea mai am cuvinte când mă gândesc la ea as fi vrut sa simt si eu macar o dată iubirea aceea pe care numai o mama ți-o poate purta să-mi zică o vorba bună, să simt că-i pasa de mine dar trebuie sa mă resemnez am inteles pe timp ce au trecut ani că nu poate sa-mi îndeplinească dorințele cea mai usoara dintre toate să mă iubească!

Reclame
%d blogeri au apreciat asta:
search previous next tag category expand menu location phone mail time cart zoom edit close